Vara în care poate vom înțelege…

Ventusky mi se pare cea mai tare aplicație pentru urmărit nu doar vremea, ci și felul în care funcționează clima. Mi se pare fascinant cum se mișcă vântul peste orice granițe, cum vine căldura din Sahara ca vâlvătaia dintr-un cuptor deschis și cum rezistă munții la caniculă ca niște cărări printre flăcări. Alpii își cedează ghețarii unul câte unul, însă vor mai rămâne o zonă bună de fugă din calea zăpușelii. Nu e de mirare că sunt tot mai pline stațiunile de munte și vara.

Spre munți mă uit mai ales acum, când scriu acest episod. Plănuisem deja ca o parte din vacanța de vară să o facem cu ruscacul în spinare pe cărări de munte. Mi-e teamă însă că va fi aglomerat sus, pentru că nu pot fi eu singurul speriat de 40-42 de grade la umbră, în oraș. Pentru mine, ca european, canicula asta e un deranj care se tratează ușor cu ascunsul în casă la aer condiționat sau fuga la munte, la țară, la părinți, bunici, cabane și tot felul de cazări cu panseluțe, margarete și steluțe.

Noi, românii și ceilalți europeni, suntem printre cei norocoși, la acest capitol. Trăim într-o zonă temperată unde canicula și seceta sau gerul și viscolul sunt temporare. Au vârfuri mai severe, dar nu sunt continue. De aceea vreau să-ți spun azi câteva vorbe despre ceva ce cred că trebuie să devină problemă de urgență națională. Retragerea climatică este procesul de mutare strategică a oamenilor din zonele afectate de schimbările climatice. Schimbările climatice, prin secetă și inundații, provoacă migrații masive. Așadar, retragerea climatică devine o strategie vitală de adaptare la schimbările climatice pentru protejarea vieților și mijloacelor de subzistență ale oamenilor. Eu nu cred în scenarii apocaliptice pentru a rezolva problema poluării. Ce rost mai are să stingi incendiul dacă nu crezi că îl poți opri? În loc să ne dăm de ceasul morții că vine sfârșitul lumii, cred că ar trebui să facem ceea ce știm mai bine. Să ne adaptăm. Eventual să și încetinim schimbarea climatică, dacă găsim vreo soluție mulțumitoare pentru toată lumea, că plantatul de păduri nu văd să meargă așa strună cum speram cu toții. Da, suntem mulți dar și planeta e suficient de mare pentru și mai mulți. Putem găsi loc pentru fiecare dar trebuie să o facem cu cap pentru că văd riscuri mari în a continua din inerție, inclusiv la noi. Sudul țării se deșertifică orice facem pe termen scurt. Seceta și ploile ne vor distruge mâncarea ca la păcănele. Fiecare an bun ar trebui să fie unul de acumulare pentru a acoperi găurile din ceilalți.