Dacă ai citit că România a ratat termenul legal pentru eolianul offshore, ai dreptate să te enervezi. Ministerul Energiei trebuia să pornească studiul tehnic pentru perimetrele din Marea Neagră în cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a legii. L-a pornit cu opt luni mai târziu, dar înainte să pui eticheta de eșec pe toată povestea asta, uită-te la unde stă România pe harta eoliană a Europei, adică undeva între țările care produc deja curent din turbine offshore și cele care încă n-au scos harta din sertar.
Cât de mult am întârziat, de fapt
Legea eolianului offshore intră în vigoare pe 7 iunie 2024 și obligă Ministerul Energiei să pregătească un studiu tehnic pentru identificarea perimetrelor din Marea Neagră. Legea cerea ca studiul să pornească în cel mult trei luni de la intrarea în vigoare. Ministerul l-a demarat abia în mai 2025, la aproape un an de la publicarea legii. Și abia acum, în iulie 2026, la peste doi ani de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul a finalizat studiul și a pus în consultare publică lista celor trei perimetre pentru prima etapă.
Ce conțin, concret, cele trei perimetre
Gândește-te la asta ca la o hartă de comoară. Ministerul tocmai a desenat X-ul exact unde ar putea sta viitoarele turbine. Comoara, adică energia, rămâne însă îngropată câțiva ani buni, până vin muncitorii și macaralele. Prima etapă include trei perimetre de concesiune, cu o capacitate totală estimată de 3,1 GW. Ministerul le-a ales pentru că se pretează la fundații fixe, tehnologia deja matură pentru instalații marine, și pentru că evită zonele cu sensibilitate ridicată. Fiecare perimetru are coordonate GPS exacte, iar delimitarea a ținut cont de activități care deja folosesc zona: navigație, exerciții militare, pescuit, arii protejate și exploatări de petrol și gaze.
Cât valorează eolianul din Marea Neagră
Un studiu al Băncii Mondiale arată că partea românească a Mării Negre are un potențial tehnic de aproximativ 76 GW, din care 22 GW pot fi instalați pe fundații fixe și 54 GW prin turbine plutitoare. Ministerul mizează, pentru moment, pe un scenariu moderat: 3 GW instalați până în 2035, cu o investiție estimată la 9 miliarde de euro, care ar acoperi aproximativ 16% din necesarul energetic al țării. Un scenariu accelerat, cu 7 GW prin 7 proiecte și 360 de turbine, ar însemna aproape 19 miliarde de euro și ar acoperi 37% din necesar. Separat, nota de fundamentare a Guvernului estimează că doar dezvoltarea sectorului, prin investiții, lanțuri de aprovizionare și locuri de muncă noi, ar aduce economiei românești o valoare adăugată de 16 până la 27 de miliarde de euro.
Unde stă România pe harta eoliană a Europei
Polonia ne dă exemplu de cum poate arăta pasul următor. Prima ei turbină eoliană offshore din Marea Baltică a trimis curent în rețeaua națională, iar 54 din cele 76 de turbine ale parcului Baltic Power sunt deja montate, cu finalizarea programată pentru toamna acestui an. Țara își propune să producă 18 GW eolian offshore până în 2040. La celălalt capăt stă Bulgaria, care ar putea găzdui, teoretic, 116 GW de eolian offshore în partea ei din Marea Neagră, de peste trei ori potențialul românesc, dar nu are, până acum, niciun cadru legal pentru concesionarea perimetrelor. Ezitările politice și opoziția pescarilor mici au blocat orice proiect, deși flotele comerciale de pescuit și acordurile de cooperare regională cu România și Grecia susțin dezvoltarea. România stă undeva la mijloc: cu doi ani de întârziere față de propriul calendar, dar cu perimetre concrete pe hartă, acolo unde Bulgaria n-are nici atât.
Ce înseamnă pentru tine
Nu vei vedea o turbină în larg mâine. Statul trebuie să organizeze primele proceduri de concesionare a perimetrelor până la 31 martie 2027, iar concesionarii vor avea apoi dreptul să exploreze perimetrul maximum doi ani, cu o posibilă prelungire de șase luni. Ministerul lucrează, în paralel, la un plan care ar reduce durata autorizării proiectelor de la 24 la 12 luni, tocmai pentru ca licitațiile viitoare să fie atractive pentru investitori. Pe termen lung, fiecare gigawatt eolian offshore pus în funcțiune reduce dependența de importurile de energie, iar energia eoliană nu depinde de soare, deci poate ajuta exact acolo unde solarul cedează, adică seara, când cererea crește. Diversificarea asta contează direct pentru stabilitatea prețului pe care îl vezi pe factură, chiar dacă efectul se vede abia peste ani.
Verdict
Polonia are deja curent în rețea din turbine offshore. Noi avem, deocamdată, doar o hartă cu trei X-uri. Bulgaria n-are nici harta. România stă undeva la mijloc, cu o întârziere reală de doi ani față de propriul calendar, dar cu treabă concretă în spate.
