Nuclearelectrica tocmai a oprit un reactor din lipsă de apă pe Dunăre, a doua oară în 30 de ani. Autoritățile spun că acest eveniment nu îți afectează factura, cel puțin nu acum, și au dreptate pe termen scurt. Dar dacă nu mărim urgent atât producția, cât și capacitatea de stocare, tot ce considerăm azi un preț-șoc o să pară ieftin peste câțiva ani de secetă tot mai deasă.
Ce s-a oprit, de fapt, și de ce
Nuclearelectrica a anunțat luni seară oprirea controlată a Unității 1 de la Cernavodă, începând cu dimineața de marți, 28 iulie. Motivul este debitul Dunării, ajuns la cel mai mic nivel din ultimii 30 de ani. Pe 16 iulie, fluviul a coborât la 1.750 mc/s la intrarea în țară, iar declinul a continuat până la aproximativ 1.630 mc/s în momentul deciziei, cu o prognoză INHGA care indică o scădere spre 1.600 mc/s până pe 2 august. Oprirea protejează cele trei pompe de răcire ale reactorului. O eventuală avarie la o pompă ar însemna reparații complexe, care ar putea dura de la câteva luni până la un an. Datele Transelectrica arată că reactorul va rămâne oprit cel puțin până pe 4 august, iar Nuclearelectrica avertizează că, dacă situația hidrologică se înrăutățește, ar putea fi nevoie să oprească și Reactorul 2. Comandamentul Energetic s-a reunit de urgență luni seară, cu premierul interimar și ministrul interimar al Energiei, Ilie Bolojan, prezent la ședință.
A doua oară în 30 de ani, nu prima
Gândește-te la reactorul nuclear ca la motorul unei mașini pe drum lung. Fără destulă apă pentru răcire, motorul cel mai puternic din sistem trebuie oprit, ca să nu ardă din interior. Ultima oară când România a luat exact această decizie a fost pe 23 august 2003, tot pentru Unitatea 1, tot din cauza Dunării, ajunsă atunci la un debit de circa 1.640 mc/s la Baziaș. Reactorul a stat oprit 24 de zile, repornind pe 16 septembrie 2003, după ce nivelul apei a revenit la normal. Douăzeci și trei de ani mai târziu, ne aflăm exact în același punct, cu un fluviu și mai secat.
Nuclearul nu e singurul afectat
Nuclearul nu e singura sursă care depinde de râuri. Acum aproape exact un an, Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (APCE) atrăgea atenția că, în sezoanele secetoase, Hidroelectrica, numită adesea perla coroanei sistemului energetic, poate acoperi într-un weekend uscat doar 13% din consumul necesar, adică maximum 800 MW. Practic, cei doi piloni pe care ne bazăm cel mai mult atunci când soarele apune și vântul nu bate, nuclear și hidro, depind amândoi de același debit de apă. Când seceta lovește, nu lovește o singură sursă, ci pilonii de rezervă în același timp.
De ce un euro pe kilowatt-oră nu e science-fiction
Pe 30 iunie 2026, în plină caniculă de cod roșu, prețul pe Piața pentru Ziua Următoare a urcat seara la 5.321 lei pe MWh, adică peste 1.014 euro pe MWh, la un pas de recordul absolut din România, de 1.021,89 euro pe MWh, stabilit pe 3 septembrie 2024. Media zilei de 30 iunie a fost de 1.537 lei pe MWh, cu aproape 30% peste ziua anterioară, iar printre cauzele scumpirii s-au numărat exact opriri, planificate și accidentale, la Cernavodă, Brazi, termocentrale și hidrocentrale. Bateriile existente, doar 1.600 MWh la nivel național, n-au reușit să acopere golul de seară. Toate astea s-au întâmplat cu ambele reactoare de la Cernavodă funcționale și cu o secetă mai puțin severă decât cea de acum.
Ce înseamnă pentru tine
Nu vei vedea automat factura mai mare luna asta. Cei mai mulți consumatori casnici au contracte cu preț fix, care nu depind direct de prețul orar de pe piața angro. Dar dacă ai contract cu preț dinamic sau consumi mult exact în orele de seară, exact atunci când urcă prețul spre un euro pe kilowatt-oră, expunerea e reală, nu teoretică. Pentru toți ceilalți, riscul e mai indirect, dar la fel de real: cu cât mai des ajungem la astfel de vârfuri, cu atât mai probabil devine ca ele să se transfere, cu întârziere, în oferta pe care ți-o face furnizorul la reînnoirea contractului.
Am mai auzit avertismentul acesta
Acum aproape exact un an, tot vara, APCE spunea că prosumatorii injectau la prânz, prin panourile de pe acoperișuri, în jur de 1.300 MWh, cam cât produce toată centrala de la Cernavodă la acea oră. De atunci, numărul prosumatorilor a urcat de la circa 230.000 la peste 332.000, iar puterea instalată de la 2.700 MW la aproape 3.800 MW. Creșterea ajută la prânz, când e soare, dar nu rezolvă seara, când soarele apune și rămânem, din nou, doar cu nuclear, hidro și import. Iar pariul pentru un nuclear suplimentar, reactoarele modulare mici de la Doicești, e blocat de mai bine de o lună. Nu lipsa de soluții e problema, ci faptul că nu avansăm simultan pe ambele direcțiile de care avem nevoie: mai multă capacitate de producție și mai multă capacitate de stocare, care să acopere orele în care soarele apune și vântul nu bate. Deocamdată, avem prea puțin din fiecare.
Verdict
Seceta a oprit un reactor. Dar lipsa producției de rezervă și a stocării suficiente, ani la rând, ne apropie tot mai mult de sezonul în care un euro pe kilowatt-oră devine prețul obișnuit de vară, nu un vârf izolat. Până atunci mai avem timp să construim ce ne lipsește, dar nu mai avem timp de pierdut.
