Vestea sună ca un motiv de bucurie. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a scos marți, 18 august, în consultare publică, ghidul prin care statul dă până la 15.000 de lei pentru baterii de stocare, dintr-un buget de 400 de milioane de lei. Ai dreptate să te bucuri, mai ales dacă aștepți de doi ani un program dedicat exclusiv stocării. Dar Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie (APCE) a citit ghidul cu atenție și a identificat șapte probleme care transformă un program bun pe hârtie într-unul care riscă să lase pe dinafară exact oamenii pe care ar trebui să-i sprijine.
Ministerul prezintă programul drept pasul firesc după anii în care România a investit masiv în panouri fotovoltaice. Doamna Ministru Diana Buzoianu a explicat, la publicarea ghidului, că energia produsă ziua trebuie să ajungă și seara, când consumul crește și țara importă. Argumentul stă în picioare. Problema nu e obiectivul programului, ci felul în care regulile lui, așa cum sunt scrise acum, împart cele 400 de milioane de lei.
Pus în practică, programul arată ca o cursă în care linia de start nu e trasă în același loc pentru toată lumea. Cine are deja panouri mari pleacă cu avans de puncte. Cine și-a cumpărat deja o baterie nu mai are voie să alerge deloc. Iar cine trăiește fără racordare la rețea nici măcar nu apare pe lista de start.
Cine e lăsat pe dinafară
Primul obstacol e și cel mai dur. Potrivit analizei APCE asupra proiectului de ghid, solicitantul care are deja o baterie instalată nu este eligibil pentru finanțare, chiar dacă a cumpărat-o din banii lui și a înregistrat-o corect într-un certificat de racordare actualizat. Practic, cine s-a mișcat mai repede decât statul e pedepsit pentru asta. APCE citează articolul 16 din Constituție și principiul european al egalității de tratament: situații comparabile nu pot fi tratate diferit fără o justificare obiectivă și proporțională. Soluția pe care o cere APCE este simplă. Solicitantul ar trebui să primească finanțare pentru capacitatea nouă pe care o adaugă la bateria existentă, pentru că exact acesta este obiectivul declarat al programului: creșterea capacităților noi de stocare.
A doua excludere lovește o categorie mai mică, dar la fel de nedreptățită. Gospodăriile care își produc singure energia din panouri fotovoltaice, dar nu sunt racordate la rețeaua națională, rămân în afara programului pentru că nu au calitatea de prosumator și nici certificat de racordare. Dacă obiectivul declarat al programului e stocarea energiei regenerabile și reducerea emisiilor de CO2, lipsa unui cablu până la rețea nu face energia solară mai puțin regenerabilă.
Punctajul care avantajează sistemele mari
Ghidul calculează punctajul din trei bucăți: procentul de contribuție proprie, capacitatea bateriei solicitate și puterea instalată a sistemului fotovoltaic. La acest ultim criteriu, fiecare kW de putere fotovoltaică valorează un punct, până la un plafon de 20 de puncte pentru instalații de 20 kW sau mai mari. Problema e că un sistem rezidențial obișnuit din România are, în medie, 3 până la 6 kW instalați. APCE estimează că punctajul maxim la acest criteriu poate fi atins de doar aproximativ 3% dintre prosumatorii casnici, ceea ce lasă restul de 97% cu un dezavantaj structural față de instalațiile mari, comerciale sau agricole.
Ghidul mai are o gaură tehnică. Nu cere nicio corelație între puterea fotovoltaică declarată și capacitatea bateriei pentru care se cere finanțare. O instalație fotovoltaică mică poate fi astfel asociată, pe hârtie, cu o baterie supradimensionată doar ca să crească punctajul la capacitatea de stocare. APCE cere ca bateria să fie dimensionată în funcție de producția fotovoltaică reală și de energia care chiar poate fi stocată. Altfel, statul riscă să plătească pentru kWh de baterie care stau degeaba în garaj.
Cine are acces la datele din contorul tău
Ghidul obligă beneficiarul să permită unor persoane autorizate să colecteze date despre energia stocată, descărcată, produsă și livrată în rețea. Textul nu spune cine sunt aceste persoane, ce date colectează, prin ce mijloace, cu ce scop și pentru cât timp. APCE nu contestă dreptul AFM de a verifica dacă banii publici au fost cheltuiți corect. Contestă un acces vag și nedefinit la datele energetice ale unei gospodării, care ridică probleme de compatibilitate cu regulile europene GDPR și Data Act, în special cu principiile legalității, transparenței și limitării scopului pentru care se colectează datele. Monitorizarea investiției e legitimă, dar accesul nedefinit la contorul tău inteligent nu e.
3.000 de cicluri, când piața oferă dublu
Ghidul cere ca bateria finanțată să reziste la minimum 3.000 de cicluri de încărcare și descărcare. Cifra pare tehnică, dar decide cât timp îți ține bateria banii investiți. Multe baterii LiFePO4 rezidențiale, tehnologia cerută și ea prin ghid, sunt garantate azi între 6.000 și 8.000 de cicluri. Mai grav, ghidul nu precizează în ce condiții se măsoară cele 3.000 de cicluri: la ce adâncime de descărcare, la ce temperatură, la ce viteză de încărcare sau ce capacitate reziduală trebuie să mai aibă bateria la finalul testului. Fără acești parametri, cifra de 3.000 nu spune aproape nimic despre calitatea reală a echipamentului. APCE cere un prag minim de 6.000 de cicluri, în condiții tehnice clar definite, plus o garanție a energiei totale procesate de baterie de-a lungul vieții ei.
Stocare de soare, nu arbitraj cu rețeaua
Programul e gândit să stocheze energia solară pe care prosumatorul o produce în timpul zilei, ca să o folosească seara, când consumul crește și rețeaua importă masiv. Dar ghidul nu stabilește nicio regulă tehnică prin care să demonstreze că bateria finanțată chiar face asta. Fără o astfel de regulă, aceeași baterie poate fi încărcată din rețea când energia e ieftină și descărcată mai târziu, transformând o investiție publică gândită pentru stocarea surplusului fotovoltaic într-un instrument de arbitraj tarifar. APCE a mai văzut acest scenariu. La programul anterior, finanțat prin PNRR și REPowerEU, asociația susține că echipamente evaluate la 1.000 până la 2.000 de euro ajungeau decontate din bani publici la valori de până la 5.000 de euro. Criteriul corect, spune APCE, nu e simplist de tipul curent alternativ sau curent continuu, ci trebuie să stabilească exact ce energie stochează bateria și cum se demonstrează asta.
Ce înseamnă asta pentru tine
Dacă ai deja panouri fotovoltaice și vrei să adaugi o baterie, poți cere până la 15.000 de lei cu TVA inclus, plafonat la 1.250 de lei pentru fiecare kWh de capacitate și la 75% din valoarea cheltuielilor eligibile. Trebuie să contribui cu cel puțin 25% din investiție, să ai calitatea de prosumator și să nu ai datorii la bugetul de stat sau local. Bateria trebuie să aibă minimum 12 kWh, o tehnologie fără plumb (Li-Ion, LiFePO4 sau Na-Ion), minimum 5 ani de garanție și minimum 3.000 de cicluri, în forma actuală a ghidului.
Dacă ai deja o baterie instalată din banii tăi, riști să nu te încadrezi deloc, potrivit lecturii pe care APCE o face proiectului de ghid. Dacă produci energie fotovoltaică fără racordare la rețea, ești exclus indiferent de cât reduci emisiile. Iar dacă ai un sistem fotovoltaic mic, tipic pentru o gospodărie obișnuită, pornești cu un dezavantaj de punctaj față de instalațiile mari. Ghidul e încă în consultare publică, ceea ce înseamnă că observațiile trimise acum, de tine sau de organizații precum APCE, mai pot schimba forma finală înainte ca AFM să deschidă sesiunea de înscrieri.
Un program de 400 de milioane de lei gândit corect ar fi trebuit să crească numărul bateriilor din România, nu să excludă exact bateriile care există deja. Ghidul, în forma pusă acum în consultare publică, face pe alocuri exact invers. Dacă cele șapte probleme semnalate de APCE rămân nerezolvate în forma finală, riscul nu e doar birocratic. E ca programul să ajungă, la fel ca cel dinaintea lui, contestat în instanță înainte să apuce să ajute pe cineva.
