PĂRERE NEPOPULARĂ: UNELE BLOCURI COMUNISTE SUNT REUȘITE?

Bună! Numele meu este Alexandra Pătrașcu, sunt arhitect, designer de interior și fondator A Space to Create, iar astăzi, pentru că a venit toamna, vom vorbi despre arhitectura blocurilor comuniste. Ne aflăm în drumul Taberei, un cartier construit la sfârșitul anilor 50, și aș vrea să identificăm plusuri și minusuri ale arhitecturii de rezidențial din perioada comunistă. Ce putem lua drept exemplu și ce merită îmbunătățit construind în prezent? O să vedem cum a evoluat zona de rezidențial începând din anii 50 în patru perioade definitorii și le vom da note. Înainte de toate, țin să precizez că am descoperit un demers online care îmi place, care se numește hartablocuri.ro și care, din câte am văzut, își propune să realizeze hărți ale blocurilor din România în funcție de rise seismic, de anul construcției, de înălțime sau alte criterii.

Există și o culegere interesantă de planuri desenate, așa că va reprezenta o sursă de informații importantă pe parcursul acestui material. Mulțumesc anticipat. Așadar haideți să vă povestesc puțin despre istoria blocurilor comuniste de la noi. În perioada anilor 1950, construcția de blocuri era gândită pentru a găzdui familiile celor care munceau într-o anumită fabrică sau zonă. Cartierele anilor 1950 erau constituite mai degrabă din blocuri de 1-3 etaje, dar existau și construcții cu 5 etaje, cu 6 etaje, vezi cele de pe Bulevardul Iancu de Hunedoara. Se observă trei standarde de construcție în acea perioadă. Prima tipologie cuprindea blocuri ale căror apartamente aveau înălțimi libere de aproape 3 metri, apartamentele de două camere aveau o suprafață de aproximativ 55-60 de metri pătrați, iar cele de trei camere între 75 și 80 de metri pătrați. În funcție de dimensiune, apartamentele puteau găzdui și două băi.

A doua categorie de blocuri presupunea apartamente cu înălțimi libere de 2,7-2,8 metri. Aceste tipologii de apartamente erau mai mici cu suprafețe de 45 de metri pătrați pentru două camere și 60 de metri pătrați pentru trei camere, dispunând de o singură baie. Existau și apartamente de patru camere, dar din câte înțeleg erau foarte rare și nu prea am găsit informații despre ele.

A treia categorie de blocuri. Pentru a reduce costurile per apartament și pentru a accelera ritmul construcțiilor, blocurile construite după 1958 aveau apartamente cu înălțimi libere mai mici anume între 2,5 și 2,6 metri. Pentru că mie mi se par cam cele mai reușite blocuri comuniste de la noi, ne aflăm într-un cartier al anilor 50.