FERESTRE DIN STICLĂ EFICIENTĂ

Sticla este un material destul de vechi şi versatil, care abia în ultimul secol a început să fie îmbunătăţit şi tranformat, pentru roluri mai spectaculoase în arhitectură. În mod tradițional, a fost folosit doar la ferestre şi uși, pentru a aduce lumina naturală în locuinţă în timpul zilei, însă în ultimele decenii, datorită progreselor tehnologice, sticla este acum folosită şi la fațade, compartimentări interioare, balustrade, scări și balcoane, acoperișuri sau cupole. Dar are și un dezavantaj: transferă relativ ușor căldura între mediile pe care le separă. Și nu este vorba de radiația infraroșie, ci efectiv de căldură. Iarna căldura iese afară prin sticlă, iar vara căldura intră în casă. Cu alte cuvinte, iarna vei consuma mai mult ca să încălzești casa, iar vara mai mult ca să o răcești. De aceea, oamenii de ştiinţă au creat câteva tipuri de sticlă de înaltă performanță care îmbunătățesc transferul energiei și a reduc costul de exploatare al unei clădiri. Una dintre acestea este sticla Low E.

Emisivitatea este valoarea dată materialelor pe baza raportului de căldură emis în comparație cu un corp negru perfect, pe o scară de la zero la unu. Emisivitatea scăzută se referă la proprietatea unei suprafațe de a emite niveluri scăzute de energie termică radiantă. Toate materialele absorb, reflectă și emit energie radiantă, conform legii lui Planck, dar în acest caz, se referă la un interval special de lungime de undă a energiei radiante, adică la radiația termică a materialelor. Producătorul Vitro Architectural Glass susţine că o foaie simplă de sticlă are o emisivitate de 0.84, iar un geam de tip Low E doar 0.02.

Sticla Low E, sau pe româneşte, sticla cu emisivitate scăzută, este un material cu proprietăți excelente de izolare termică, foarte popular printre doritorii de locuinţe sustenabile. Geamul Low E se obţine prin aplicarea unui strat de oxizi metalici pe una din suprafeţele unui geam simplu. Această peliculă permite numai luminii să intre în locuintă și astfel oferă protecție împotriva razelor UV și infraroșii, care ar putea supraîncălzi spaţiul. Această acoperire numită Low E conferă proprietăți de izolare termică sticlei şi acţionează ca o barieră între temperatura interioară şi temperatura exterioară, împiedicând astfel transferul de energie.

Sticla Low E ajută la menținerea unei temperaturi constante în interior, prin reflectarea undelor de energie. În timpul iernii, aceste ferestre nu vor permite căldurii interioare să iasa prin ferestre și o reflectă inapoi în încăperi, iar astfel, sistemul de încălzire al casei nu trebuie să meargă la capacitate maximă, ceea ce duce la scăderea costului energiei electrice. Sticla Low E blochează şi cea mai mare parte a radiaţiilor infraroșii. Astfel, căldura nu va patrunde în clădire în timpul verii, interiorul se va menţine răcoros vara, cu costuri de răcire mai mici.

Exista două tipuri de sticlă Low E, clasificate în funcţie de modul în care este aplicat stratul de oxizi: hard-coat şi soft-coat.

Primul tip, hard-coat, denumit şi strat aplicat on-line, se realizează în timpul procesului de fabricare a sticlei, atunci când stratul de oxizi metalici se aplică direct pe sticla topită care apoi se răceşte treptat. Astfel, stratul fuzionează cu sticla. Acest tip de sticlă se foloseşte în mod obișnuit pentru fațadele de sticlă ale clădirilor rezidențiale.

Produsul soft-coat, numit şi off-line, se face după fabricarea sticlei, stratul aplicându-se în camere vidate. Acest tip de sticlă asigură o mai bună izolare termică în comparație cu sticla hard-coat, dar are o rezistență mai scăzută la zgârieturi şi impact. Din acest motiv este folosită în general în sisteme compuse din sticlă, cum ar fi geamurile dublu sau triplu stratificate.

Deşi există o diferenţă de preţ între o fereastră termoizolantă simplă şi una cu geam Low E, aceasta se va traduce prin capacitatea de a izola termic, fapt evidenţiat de coeficientul de transfer termic, măsurat în W/ mpK. O fereastră termoizolantă din două foi de sticlă de 4mm grosime, despărţite de un distanţier de 16 mm, cu aer între foile de sticlă, va avea un coeficient de 2.8 W/mpK. O fereastră identică, dar dotată cu un geam Low E spre interior, va avea un coeficient de 1.4 W/mpK. Conform producătorului american AWS, stratul microscopic de oxizi, de 500 de ori mai subţire ca firul de păr, necesar realizării unui geam Low E, creşte durabilitatea sticlei, deoarece oferă o protecție suplimentară împotriva murdăriei și a nisipului.

Pe lângă rezistenţa sporită, acest tip de sticlă rămâne mereu curat, deoarece împiedică particulele de apă să se lipească pe suprafața sticlei în timpul sezonului ploios şi pentru că reduce condensul în sezonul de vară, care se datorează contactului dintre aerul cald şi aerului mai rece al interiorului.

Principalul dezavantaj al ferestrelor cu geam Low E este costul mai ridicat de producţie şi montaj, însă profesioniştii ne asigură că acest cost se va amortiza în timp, prin scăderea costurilor de încălzire şi răcire al locuinţei.

Un alt posibil dezavantaj menţionat de specialişti poate fi o încălzire a spaţiilor pe timpul verii, în cazul ferestrelor expuse mult timp luminii solare. Pentru fațadele care sunt în contact direct prelungit cu lumina soarelui, sticla Low E poate reţine în interior căldura care radiază din obiectele casnice, ceea ce poate duce la încălzirea interioarelor.

Atunci când vine vorba de ferestre, tipul de sticlă este extrem de important pentru viitorul consum energetic al locuinţei. Experții americani de la Glazcon estimează că 70% din pierderea de energie are loc din cauza ferestrelor și a ușilor, iar în cazul ferestrelor, materialul din care sunt realizate joacă un rol critic, dacă montajul se realizează corect.  Un preț orientativ este cuprins între 200 și 300 de lei pe metrul pătrat de fereastră cu sticlă Low E, care include măsurători, transport, montaj, feronerie. Desigur că un cost precis are nevoie de multe amănunte. Dar dacă eficienţa energetică este importantă pentru tine, trebuie să fii foarte atent la ferestre, iar sticla de tip Low E poate fi asul din mânecă.