Ce este sticla structurală?

Termenul de „sticlă structurală” reprezintă un produs utilizat pentru a descrie un ansamblu de sticlă fară ramă, care preia un element din sarcina structurală. Sarcina structurală pe care aceasta este concepută să o ia depinde de locația și de scopul elementului de sticlă. Specificațiile exacte de sticlă și de fixare a detaliilor sunt esențiale pentru instalarea în condiții de siguranță și securitate a ansamblurilor de sticlă structurală. Acestea ar putea include aripioare si grinzi de sticlă pentru a oferi un sprijin suplimentar structurii sau utilizarea unor fixări minime sau ascunse. Structurile compozite pot include elemente de sticlă structurală, susținute de structuri convenționale, precum plase de cablu, cadre spațiale, grinzi și stâlpi. Sticla structurală are de obicei o grosime și o rezistență suplimentară în comparație cu ansamblurile convenționale de sticlă. În general, este formată din sticlă întărită sau sticlă laminată. Ansamblurile structurale din sticlă sunt de obicei personalizate și pot fi costisitoare.

Acest tip de sticlă se întâlnește la pardoseli, acoperișuri fără ramă, balustrade, scări, pereți și partiții, fațade, copertine, cabine de duș, ferestre fara ramă și chiar grinzi. Din punct de vedere energetic, sticla este un foarte bun conductor de caldură. Căldura se deplasează din mediul cu temperatură mai mare în mediul cu temperatură mai scăzută. Deci vara, trebuie să prevenim câștigarea căldurii prin conductivitate din exteriorul clădirii. In timpul iernii, trebuie să menținem căldura din interior și să-i blocăm ieșirea în afara clădirii.

Cea mai mare structură din sticlă se regăsește în cadrul sediului Apple Park din California, mai exact la cladirea Steve Jobs Theatre.

Steve Jobs Theatre este cladirea cu cea mai mare structură integral din sticlă, pereții structurali din sticlă susțin acoperișul din metal și carbon circular cu un diametru de 60 de metri și o greutate de 80 de tone . Este vorba, de fapt, despre intrarea care duce la teatrul subteran. De asemenea fațada este realizată din 44 de fâșii de sticlă care au o grosime de 48 de mm și o înălțime de 7 metri și susține integral acoperișul metalic. Fiind aflată într-o zonă cu risc seismisc ridicat aceasta structură este poziționată pe un sistem de protecție bazat pe rulmenți. Pentru a nu deranja planul liber interior lipsit de structură, tot ce înseamna conducte de apă și cabluri electrice sunt trecute prin chedere, aflate la îmbinările dintre fâșiile de sticlă ce compun fațada. Structura este gândită în așa fel încât dacă un panou de sticlă cedează, integritatea clădirii nu va avea de suferit. De asemenea, producătorii susțin că structura va rezista chiar și în cazul în care jumătate din panouri cedează.

Un alt exemplu de proiect ce include sticla structurală îl reprezintă noua intrare a Muzeului Van Gogh din Amsterndam, realizata de Hans van Heeswijk Architects.

Frumusețea geamurilor fără rame este că nu există cadru. Deoarece sticla utilizată este mai groasă și mai puternică, nu este nevoie de sisteme de încadrare pentru a sprijini instalarea. În schimb, sticla este fixată pe structura clădirii folosind detalii de fixare personalizate. Aceste elemente de fixare sunt cel mai adesea canale ascunse și îmbinări de oțel care țin și fixează sticla în clădire.

Deoarece nu există constrângeri de dimensiuni maxime ale sistemelor de încadrare și nici greutăți maxime ale sticlei pentru sistemele de fațadă, se pot crea instalații enorme de sticlă folosind geamuri arhitecturale. Indiferent dacă se dorește o structură de “cutie de sticlă” sau o fațadă de sticlă fără ramă, cea mai mare bucată de sticlă care se poate utiliza va fi realizata in functie de accesul către șantier și de bugetul proiectului. Acest lucru permite arhitecților și proiectanților un domeniu de aplicare mult mai mare atunci când vine vorba de proiectarea unor modele de clădiri fără limite și inovatoare.

Articol scris de Cristiana Czerwinschi | Designer interior la Wirtual Design & Architecture

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

*

*