Salutare. Mă tot mobilizam eu să scriu și să înregistrez de ceva timp clipul cu cele șapte motive pentru care să construiești în 2020. La cât de mult avânt au luat șantierele de case, nu cred că încă un motiv în plus pe lângă fuga din orașe mai era necesar. Studiile și statisticile confirmă ceea ce știam deja din istorie. În pandemii și o vreme după ele, oamenii fug din aglomerările urbane. Cei mai mulți o fac în pripă, din goana calului, fără prea multe socoteli în afară de una simplă. Ne permitem? De aceea începem cu primul motiv.
- Nu te apuca de construit în grabă.
- Nu construi dacă nu știi exact pentru cine o faci...
- Nu construi dacă nu ai certitudinea că poți finaliza șantierul cu resurse din prezent.
- Nu te mulțumi cu un teren mai mic de 800 m² pentru casă ba chiar 1000 m² ar trebui să fie minimul iar lotul, cât mai pătrat de preferință. Mai bine amâni să iei o casă ori să o construiești pe o palmă de pământ. Ce rost are să te muți la casă dacă parchezi încă în drum sau tot pe trotuar, deși nu ești într-un oraș aglomerat, fără parcări? Nu că ar fi normal acolo, dar în București încă poți da vina pe lipsa de viziune a primăriei. Mi se pare lipsit de bun simț și de respect, inclusiv auto respect, să-ți lași mașina în afara curții la tine acasă, în suburbii sau în satele din jurul marilor orașe. Străzile din sate și comune sau din cartierele rezidențiale nu sunt bulevarde și 99 la sută nu au parcări la liber pentru că fiecare metru pătrat e scump și nu a venit gratis de la primărie. Străduțele acestea înghesuite trebuie lăsate libere nu doar pentru pompieri sau mașina de gunoi ci și pentru copii sau mame și bunici. Doar pentru ei te-ai mutat la casă, nu? În lipsa unor parcuri sau locuri de joacă, pentru că vei descoperii curând cat de slabi gospodari sunt primarii și la acest capitol, străduțele devin locuri de joacă... și asta e OK. Tu unde te jucai în copilărie, unde ți-ai făcut prieteni, unde jucai prinselea și v-ați ascunselea? De aceea cred că străduțele le pot da șansa celor mici să-și facă prieteni cum făceam și noi când strada dar era mai des folosită de oameni și nu era doar o parcare. Insist că în sufletul tău cel mai probabil ți-e dor de copilăria ta când pleci din oraș, de curtea de la bunici sau de joaca dintre blocuri cu ceilalți copii cu cheia de gât. Sunt sociologi care spun că străzile fără mașini parcate la bordură devin mai repede comunități unite dintr-un motiv simplu. Ajungi să te vezi și să vorbești mai degrabă cu vecinul dacă nu te desparte o mașină parcată între voi. Mașinile sunt ca niște ziduri care ne despart și strică orice fel de joc. Trecem unii și alții de-o parte și alta a lor și suntem mai puțin predispuși să intrăm în vorbă, darămite să batem mingea. Nu te muți din oraș doar pentru aer și liniște ci și pentru că vrei să trăiești într-o comunitate, să te cunoști cu vecinii, să-ți poți lăsa copilul fără teamă afară la joacă. Iar joaca ar trebui să se întâmple nu doar pe stradă ci și în curtea ta. Amintește-ți încă o 'dată de curtea bunicilor. Curtea aceea era mai interesantă decât casa în primul rând pentru că era mai mare decât casa. Nu spun că ar trebui să visăm la curți de mii de metri pătrați cum au cele mai multe case țărănești, ce latifundiari țăranii ăștia pe lângă noi, apropo, dar nici curticele de 10/5 unde nu ai loc nici de un chef, nici de parcare iar copilul tău se va simți ca un iepuraș într-o colivie. Și tu și vecinii nu doar că veți știi de fiecare dată când vă certați sau când faceți grătar și de care fel dar ar trebui să poți trage un vânt fără teama că va fi mirosit de după gard. Poate nu am eu cele mai potrivite glume dar insist că viața la casă trebuie să însemne și intimitate, un spațiu în care să nu te simți tot timpul spionat de vecini securiști. Și cred că nici tu nu vrei să auzi chestii din viețile celorlalți, care nu te interesează și nu sunt treaba ta. O curte la casă trebuie să fie loc de relaxare, de joacă, de făcut sport, de făcut plajă, inclusiv topless, un loc cu tufe, flori și pomi fructiferi. Nu parc și nici livadă neapărat dar măcar destul loc cât să nu te simți ca la bloc. O casă fără o curte decentă și loc de parcare este tot un apartament doar că puțin mai mare și direct pe pământ cu toate dezavantajele casei și ale blocului, da mă refer la hidrofor, centrala termică, datul zăpezii și curățenie spre exemplu. Nu te lăsa păcălit. Viața la casă e mai mult și merită să fie mai mult decât la bloc. O casă bună este accesoriul unei grădini bune. Meriți să te bucuri de natură, de intimitate, de liniște. Le vei descoperi cu adevărat abia după o vreme dacă nu ai copilărit într-o casă. Nu sacrifica grădina doar pentru un preț mai bun la teren sau de lene. O să îți placă munca asta pentru că te va relaxa și e mai ieftină decât terapia. Mai bine o casă mai mică, mai bine mai strângi bani, decât o casă decentă fără o curte pe măsură.
- Nu construi până nu ai pus în calendar pe zile exact cum se va desfășura șantierul.











