Dacă ai zâmbit când ai aflat că 11.000 de trenuri au trecut peste panouri solare fără să spargă vreunul, ai motiv. Inginerii elvețieni au rezolvat o problemă pe care mulți o credeau fără ieșire. Doar că povestea are și o parte mai puțin fotogenică, iar de ea depinde dacă ideea trece la o implementare mai mare de 100 de metri.
Ce a demonstrat pilotul de la Buttes
Startup-ul elvețian Sun-Ways a montat 48 de panouri între șinele unei linii aflate în circulație, pe un tronson de 100 de metri lângă satul Buttes, în cantonul Neuchâtel. Instalația are 18 kWp, adică puterea maximă pe care panourile o livrează în condiții ideale de lumină. Panourile stau așezate pe traverse, iar curentul pleacă direct în rețeaua locală.
În primul an de funcționare, centrala a produs peste 16.000 kWh, deși a stat oprită aproximativ o lună din cauza zăpezii și a unor lucrări planificate. Energia produsă acoperă consumul anual a trei sau patru gospodării. TransN, operatorul liniei, confirmă că sistemul nu a încurcat nici traficul, nici întreținerea, iar mecanicii nu au raportat reflexii supărătoare.
Un miliard de kWh rămâne o estimare
Sun-Ways calculează că rețeaua feroviară elvețiană ar putea produce până la un miliard de kWh pe an, adică în jur de 2% din electricitatea consumată de Elveția. Căile Ferate Federale, care administrează cea mai mare parte a rețelei, urmăresc proiectul fără să participe la el și preferă să monteze panouri pe acoperișurile gărilor și pe barierele fonice.
Problema reală stă în cablu, nu în tren
Imaginează-ți un șirag de mărgele. Fiecare modul solar joacă rolul unei mărgele, iar Elveția a demonstrat că mărgelele rezistă sub tren. Ața care să le lege pe kilometri întregi încă lipsește. Un profesor de la HES-SO, Universitatea de Științe Aplicate din vestul Elveției, care studiază subiectul a explicat că tehnologia actuală nu se potrivește pentru tronsoane mai lungi de 500 de metri.Sistemul are nevoie de o arhitectură electrică proprie, care să ridice tensiunea, pentru ca energia să ajungă departe fără pierderi mari. Până atunci, fiecare tronson funcționează ca o mică centrală izolată.
Cine urmărește experimentul
Ccompania națională de căi ferate a Franței, a semnat un acord de cooperare tehnică cu Sun-Ways și primește datele din exploatare. Compania franceză administrează aproximativ 28.000 de kilometri de linii și vrea să acopere o cincime din consumul propriu cu fotovoltaice. Fondatorul Sun-Ways discută și cu Rete Ferroviaria Italiana, compania care administrează infrastructura feroviară a Italiei, care ar evita astfel exproprierile necesare pentru parcuri fotovoltaice lângă linii. Coreea de Sud a aprobat un pilot similar, iar o firmă din Indonezia cere mai multe teste înainte să decidă.
Ce ar însemna pentru România
CFR SA administrează 10.615 kilometri de linie, dintre care 4.031 sunt electrificați. Tehnologia elvețiană cere însă o cale stabilă, iar CFR recunoaște că șinele, traversele și prinderile au o uzură accentuată pe o parte importantă a rețelei. Un sistem care se demontează la fiecare schimbare de traverse are sens doar pe o linie care nu stă în reparații permanente. Pentru România, ordinea corectă începe cu calea ferată și abia apoi continuă cu panourile.
Pentru tine, ca proprietar de casă, ideea rămâne valabilă la scară mică: cel mai ieftin metru pătrat pentru panouri este cel pe care l-ai construit deja, fie că vorbim de acoperiș, de copertina de la parcare sau de pergolă.
Verdict
Elveția a dovedit că trenul nu strică panoul. Acum trebuie să dovedească și că panoul își găsește drumul până în rețea. Până atunci, cei 100 de metri de la Buttes rămân o demonstrație de rezistență, nu o sursă de energie pentru o țară.
