Ilie Bolojan a făcut în câteva luni ceea ce nimeni nu a îndrăznit în 30 de ani: a pronunțat public cuvintele „băieții deștepți din energie" și a pus pe masă listele. Nu teorii. Liste cu firme.
Și fix în acel moment, PSD și AUR și-au adus aminte că au o moțiune de cenzură de depus. Doi ”dușmani politici” se aliază să dea jos un premier pe care nimeni altcineva nu îl vrea demis în afară de ei și de baronii lor.
Coincidențe, nu?
Hai să vorbim serios despre ce se întâmplă cu energia în România. Pentru că dincolo de gălăgia politică, sunt câteva subiecte pe care mass-media le tratează separat, dar care puse laolaltă, spun o poveste pe care trebuie să o înțelegi.
1. ATR-urile, sau cum blochezi rețeaua cu hârtii
Bolojan a declarat public că aproximativ 90% din avizele tehnice de racordare (ATR) eliberate de Transelectrica sunt pentru proiecte speculative. Nouăzeci la sută. Asta înseamnă că din 7.700+ firme care au obținut avize de racordare la rețea pentru proiecte regenerabile, marea majoritate nu au nicio intenție reală să construiască ceva.
Ce fac cu avizele astea? Le folosesc ca marfă. Capacitatea rețelei e finită și dacă tu ocupi locul cu o hârtie, alți investitori serioși nu se pot racorda. Dacă vor totuși să facă investiții reale în parcuri fotovoltaice, spre exemplu, se găsește un băiat deștept să le vândă un ATR dintr-un sertar cu zero plan de investiții. Și uite așa prețul avizelor crește artificial o dată cu prețul la energie pe care îl plătim cu toții. Sistemul stă pe loc, dar face bani doar pentru ei.
Guvernul a publicat deja o primă listă, cu 1.355 de firme. A doua urmează. ANRE are pe masă un proiect de regulament cu garanții de 20% din tariful de racordare (Bolojan vrea mai mult: 10% din valoarea întregii investiții) și termene maxime de autorizare de 12-18 luni.
Există și voci serioase care spun că termenele sunt nerealiste pentru proiecte legitime.
Eurowind Energy a scris oficial că obținerea acordurilor de mediu singură poate depăși 12 luni, din motive independente de investitor. E un argument valid. Dar nu schimbă tabloul: sistemul a fost folosit ca mecanism de speculă, nu de producție.
Rezultatul concret dacă se curăță rețeaua: capacitate nouă instalată, producție mai mare, prețuri mai mici. Estimările spun 1-3 ani până se vede efectul în facturi. Nu e magie imediată, dar e fundația unei economii care se poate mișca mai rapid cu energie mai ieftină pentru că va fi mai multă.
2. „Taxă pe nimic": 46 de milioane de euro luați de la tine pentru un serviciu inexistent
Asta e subiectul care pe mine, personal, mă scoate din minți. Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE) a publicat în martie 2026 un document bazat pe date oficiale ANRE. Concluzia: Transelectrica a încasat aproximativ 46 de milioane de euro în 2024-2025 pentru transport de energie electrică... care nu a trecut prin rețeaua lor.
Cifrele exacte, din date ANRE:
• 2024: prosumatorii au injectat 1,24 TWh în rețelele locale
• 2025: 1,77 TWh
• Total: aproximativ 3 TWh în doi ani
Acea energie a circulat exclusiv prin rețelele de joasă și medie tensiune. N-a ajuns niciodată în rețeaua de înaltă tensiune a Transelectrica. Și totuși, tarifele de transport național au fost aplicate în facturile tuturor consumatorilor.
Răspunsul ANRE, când a fost întrebată de APCE? Citat direct: „Rețeaua nu este ca un taxi, să plătești doar cursa." Grozav. Deci plătești și cursa pe care nu ai luat-o. Directiva europeană 2019/944 e clară: tarifele de rețea trebuie să reflecte serviciul efectiv prestat. România nu face asta. APCE a anunțat că informează Comisia Europeană. Dacă vine infringement, nu va fi prima oară.
3. TVA 5% și celelalte 4 cereri urgente ale prosumatorilor
Pe 27 aprilie 2026, APCE a trimis premierului Bolojan o scrisoare deschisă cu 5 măsuri concrete care pot reduce facturile chiar de luna viitoare. Nu în 3 ani, ci luna viitoare.
1. Eliminarea „taxei de cogenerare" prin ordonanță de urgență. Plătită de toți consumatorii de curent din România de peste 14 ani, indiferent dacă beneficiezi de termoficare sau nu. APCE are document juridic de la Comisia Europeană care confirmă că eliminarea ei nu produce infringement. Bani recuperați din factură: imediați.
2. TVA 5% pentru tot ce înseamnă fotovoltaic: panouri, baterii, montaj, service. Acum e 9%, dar ANAF aplică haotic 19% pentru baterii în unele județe. Germania, Olanda, Austria, Irlanda, Danemarca aplică TVA zero. Noi tot calculăm ca nu cumva să se miște mai repede piața asta.
3. Deblocarea prosumatorilor din blocuri. Cineva care stă la etajul 7 în București nu poate accesa energia produsă pe acoperișul blocului și nu poate instala un kit fotovoltaic pe balcon, din cauza legislației. În Germania sunt deja peste un milion de astfel de kituri instalate. La noi, zero. Nu din lipsă de soare. Dimpotrivă, avem mai mult ca nemții, dar ei nu au băieți deștepți câți avem noi.
4. Eliminarea tarifelor de transport pentru energia care nu tranzitează rețeaua națională. Deja acoperit la punctul anterior, dar formulat ca măsură distinctă, aplicabilă imediat.
5. Compensare lunară directă pentru consumatori până când reformele structurale produc efecte.
4. Hidroelectrica, Romgaz și CEC Bank la bursă: reformă sau altă schemă?
Pe 28 aprilie 2026, vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat în ședința de Guvern un raport privind 22 de companii de stat și eligibilitatea lor pentru listare la Bursa de Valori București.
Cifrele concrete:
• Hidroelectrica: un pachet suplimentar de 5-10%, evaluat la 3,1-6,2 miliarde lei
• Romgaz: un pachet suplimentar de 5-7%, evaluat la 2,2-3,1 miliarde lei
• CEC Bank: volumul ar urma să fie stabilit printr-un studiu de fezabilitate
• Total potențial din primele 3 tranzacții prioritare: 5-9 miliarde lei
Nuclearelectrica și Transelectrica sunt amânate. Transgaz, condiționat.
Gheorghiu a spus explicit că statul rămâne majoritar în toate companiile, nu scade sub 51%, iar lista e „strict exploratorie". Un proces de listare durează 12-24 de luni, dar ar face aceste companii și mai rentabile pentru că ar scoate contractele alea șmechere la lumină, iar lumina e cel mai bun sterilizant de microbi. O companie listată la bursă e o companie transparentă, cu situații financiare publice, cu acționari care o urmăresc. Exact genul de situație pe care băieții deștepți nu o suportă.
Urmăresc de ani de zile ce se întâmplă cu companiile de stat din energie. Opacitatea aia costă bani. Mulți. Listarea nu e ideală, dar e un instrument real folosit în toată lumea.
5. Scenariul pe care nimeni nu vrea să-l numească, dar toți îl știu
Bolojan a atacat simultan trei fronturi: ATR-urile speculative, taxa de transport ilegală și transparentizarea companiilor de stat. Toate trei lovesc în același sistem: mafia energetică românească, administrată de câteva grupuri de interese care supraviețuiesc guvernelor indiferent de culoarea politică.
Istoria confirmă pattern-ul. Oricine a atins serios energia în România a întâmpinat rezistență instituțională masivă. Procese, OUG-uri anulate, directori schimbați, legi blocate în Parlament.
Bolojan e primul premier care le numește public cu cuvintele astea exacte. Și care publică listele. Și fix în acel moment, PSD și AUR, două partide care în mod normal nu suportă să fie în aceeași sală, se pun de acord în câteva zile și depun moțiune de cenzură. Motivul invocat? TVA crescut, austeritate, politici sociale. Toate valabile ca nemulțumiri. Niciuna nu explică urgența și sincronizarea. E clar populism pentru oricine gândește cu capul lui.
Follow the money.
Nu știu dacă Bolojan va rezista. Dar ce a făcut el în ultimele luni, să documenteze și să publice mecanismele prin care corupția din energie funcționează în România, e ceva ce nu s-a mai întâmplat la nivel de premier. Și asta are valoare.
Dacă Guvernul Bolojan cade, listele se întorc în sertar. Plătim taxa de transport pentru energie care n-a trecut prin nicio rețea națională. TVA-ul la baterii rămâne haotic. Companiile de stat rămân opace. Business as usual, timp de încă un ciclu electoral.
Generația copiilor noștri o să ne întrebe de ce am plătit 30 de ani facturi mai mari ca să îmbogățim niște mafioți deghizați în politicieni. Faptul că nu îl vezi prin fire, e fix cea mai mare problemă. Curentul înseamnă civilizație și prosperitate. Ar trebui să avem cea mai ieftină energie din Europa, pentru că avem cu ce. Dar cine să lupte pentru noi? Un om pentru 18 milioane? A mers vreodată așa?
